miercuri, 21 ianuarie 2015

O casuta de "FB+"


       Matei a fost in centrul atentiei la ora de engleza datorita casutei facuta cu ajutorul lui tati. Rasplata a fost pe masura muncii depuse: Matei a fost singurul din clasa care a primit "FB+".

       Tati i-a promis Mariei ca o va ajuta si pe ea sa construiasca o casuta asemanatoare, poate un pic mai mica.

luni, 12 ianuarie 2015

Colectia de stickere a lui Matei

album Champions League 2014-2015

Eu am completat prima colectie de stickere Panini cand aveam 11 ani, cu ocazia campionatului european din Franta in 1984. Ultima colectie a fost cae din 1998, tot Franta, campionatul mondial de data asta. Am inceput la aproape 11 ani si m-am oprit la 25. La 7 ani Matei e deja la a doua colectie. Am inceput vara trecuta cu "Brasil 2014" si ne-a prins "microbul".

miercuri, 4 iulie 2012

Prima zi de gradi pentru fetita mea

A sosit si acest moment. Fetita mea a crescut, e din ce in ce mai frumoasa, mai inteligenta, mai curioasa. Ea este incapanata familiei, copilul puternic si autoritar si, in acelasi timp, fetita blanda si pupacioasa, vorbareata number one, alintata si cocheta casei.
Ma distreaza zilnic limbajul ei (din ce in ce mai bogat). Imi dau seama ca inca nu doresc sa o corectez, as vrea sa pot opri in loc aceasta frumoasa perioada cand cuvintele sunt pocite si tare haioase. Sunt cateva care ma amuza foarte tare: afofii (care, dupa caz, inseamna pantofi sau cartofi), asoarele (picioarele), piliculos (periculos), dilisios (delicios). E binestiut ca Maria nu mananca fructe si legume, spre disperarea noastra. Intr-o zi, a spus ceva de genul: ''mami, e dilisios pepele (pepenele) ala, dar eu nu pap''.
Luni a inceput gradinita. Aranjata, parfumata si mandra nevoie mare sa-si poarte ghiozdanelul, fetita mea s-a comportat extraordinar, si-a urmat fratele si s-a asezat la masuta de pitici. Ca o cioara ce sunt, ma uitam la copiii mei si ii vedeam cei mai frumosi de acolo. Am lasat-o la gradi cu mari emotii in suflet, cu lacrimi in ochi, cu mandrie dar si tristete (niste sentimente greu de explicat) ca a venit si momentul Mariei sa faca primii pasi spre independenta.
Cat de usor era acum 3 saptamani cand sunam bona si stiam tot ce face fata mea, vorbeam cu ea la telefon, aflam daca a papat tot, ce a facut in parc, cu ce se juca. Acum trebuie sa astept in tacere ora 5 ca sa aud ca sunt bine, sanatosi, veseli. Dar stiu sigur ca atunci cand ajung acasa, unul intre ei (in general Maria) imi povesteste ce au facut la gradi.
Sunt mandra de fetita mea, sunt mandra de copiii mei.

miercuri, 2 noiembrie 2011

Prima lectie de karate

Am ajuns si la etapa asta. Parca nu-mi vine sa cred cat de repede trece timpul. Mai ieri vorbeam de primii sai pasi, de primele sale cuvinte, de primele sale jocuri....
Aseara Matei al meu a participat la prima sa ora de karate. Am pornit spre sala respectiva fara prea mari asteptari, ma gandeam ca e foarte posibil sa fie prima si ultima sa lectie de karate.
De ce tocmai karate? Vroiam sa inceapa sa faca cat mai multa miscare, sa-i ocup cateva seri din saptamana, sa mai socializeze (nu ca ar duce lipsa de asa ceva). In plus, un mare avantaj e faptul ca am gasit o sala foarte aproape de casa si am primit numai feedback-uri pozitive despre instructor, sau mai bine zis ''sensei''.
Inca de cand am ajuns acolo, mi-a placut atmosfera calda si primitoare, copilasii veseli si dornici sa inceapa ora, un sensei bland si zambitor. Matei a simtit si el toate acestea si deja ma tragea de mana nerabdator sa intre in sala. L-am lasat acolo cu zambetul pe buze. Dupa o ora si un sfert, am revenit si am gasit un baietel foarte entuziasmat si doritor de inca o lectie de karate. Nu-mi venea sa cred cat de fericit era. Se chinuia sa-mi arate niste figuri invatate, intr-un mod foarte stangaci.
Am realizat inca o data ca baietelul meu a crescut, a intrat intr-o alta etapa, devine independent si se poate simti extraordinar de bine si in lipsa mea sau a lui tati.
Acum asteptam cu nerabdare lectia de karate de maine.

marți, 18 octombrie 2011

Mami, multumesc ca ma ingrijesti

Mi-e si rusine sa ma uit cand am scris ultima oara aici.
S-au petrecut atat de multe lucruri in viata noastra, copilasii nostri au crescut, au evoluat pe toate planurile. As putea povesti zile intregi despre ei.
Ce m-a facut sa scriu tocmai azi? Exact cuvintele din titlu, cuvinte pe care mi le-a adresat Matei aseara asa dintr-o data. Mi se pare minunat sa-ti spuna copilul asa ceva, desi nu trebuie sa-mi multumeasca pentru nimic.
Matei are aproape 4 anisori si in ultimul an s-a schimbat foarte mult. E un vorbaret, un extrovertit, un copil extraordinar. Merge la gradinita de 1 an de zile. Vorbeste extraordinar de bine pentru varsta lui, ii plac fetele la nebunie. Aseara mi-a spus ca el este casatorit cu Alexia, o fetita dragalasa din grupa lui.
Maria a crescut si ea enorm. De cateva saptamani a inceput sa-si dea drumul la vorba. Are deja o gramada de cuvinte in vocabular, toate pronuntate intr-un mod pocit extrem de haios. Atetei (Matei), buaa (masina), tia (trenul), casu (ceasul), poua (ploua) sunt doar cateva dintre cuvintele noi rostite de pitica mea. Maria este extraordinar de independenta si descurcareata. Daca Matei ar fi incantat si multumit, inclusiv la varsta aceasta, sa-l incalt si sa-l imbrac eu, Maria face toate eforturile posibile sa nu fie ajutata. Sunt tare mandra de ea cand o vad cum se chinuie sa-si inchida pantofii, sa se dezbrace singura inainte de baita. Are deja 2 saptamani de cand singura, singurica, a renuntat la pampers. Cred ca e visul oricarui parinte sa-si vada copilasul renuntand singurel la pampers, fara stres, fara incidente (pe covor sau in pat).
Zilnic am parte de adevarate lupte intre cei doi pitici. Niciunul nu cedeaza, Maria fiind de fel capul rautatilor. Sunt foarte rare momentele cand sunt prieteni si atunci fac prostioare cu siguranta.
Concluzia dupa 2 ani de mama la dublu: e minunat sa ai 2 puisori dar, in acelasi timp, este extraordinar de greu. Insa satisfactiile sunt enorme.

Matei in actiune

Loading...