Binecuvantare

Recunosc ca mi-e rusine tare cand vad ca ultima mea postare a fost in iunie. De atunci viata mea s-a schimbat total. O printesa si-a facut loc in viata noastra, fetita mea draga Maria. Pe 8 septembrie am nascut.
Acum fetita mea are deja 3 luni si jumatate si este o mica zgatie zambareata. In sfarsit ma simt implinita total. Visul meu de a avea 2 copilasi s-a implinit. Ma simt binecuvantata. Zilnic simt o fericire de nedescris.
Ii vad cu zambesc la mine fericiti, aud tot timpul cel mai frumos cuvant: ''mami''. Ma gandesc ca Dumnezeu ma iubeste tare mult daca mi-a trimis acesti doi pui sa-mi lumineze viata. Ce poate fi mai frumos pe lumea asta decat sa fii mama?
Astept cu nerabdare Craciunul. Va fi cel mai minunat Craciun din viata mea alaturi de familia mea minunata.
Ma simt binecuvantata pentru ca am un sot minunat pe care-l iubesc enorm. Este cel mai bun sot din lumea asta, singura persoana capabila sa ma inteleaga si sa-mi ierte nebuniile. Este un tatic perfect pe care copiii il adora.

Sunt o femeie fericita. Ma simt binecuvantata.

Nazdravanii de Matei mic si drag

Nu exista zi in care puiul meu sa nu faca cate o mica prostioara. Sunt convinsa ca daca nu ma apuc sa le astern pe hartia virtuala incep sa le uit. Cateodata ma distreaza prostioarele lui, dar cateodata simt ca turbez. Problema e ca atunci cand incerc sa fiu dura cu el si sa-i explic ca nu a facut bine, ca a suparat-o pe mami, bla, bla, bla, el se uita in ochii mei si incepe sa rada. Iar eu uit imediat de ce il certam.
Ieri, de exemplu, a scos siguranta de la un dulap (care este plin cu condimente, faina, malai, cereale) si intr-o secunda a varsat prin toata bucataria jumatate de cutie de cereale cu cacao. In prima secunda imi venea sa-i trag o palma la fundulet, dar peste vreo 10 minute il pupam cu foc de parca ar fi facut ceva constructiv. Ma topise zambetul lui inocent si faptul ca m-a strigat ''mami'' atat de duios. Halal educatie!!!!!
Mi-aduc aminte ca in urma cu cateva luni el era adevaratul stapan al masinii de spalat. Stia sa o butoneze, sa o porneasca si de fiecare data cand nu gaseam ceva prin casa, cu siguranta gaseai obiectul respectiv in masina de spalat. Intr-o zi, Cristi a bagat rufe la spalat si a omis sa verifice daca se afla vreun obiect in ea. Bineinteles ca atunci cand a pornit se auzeau tot felul de zgomote ciudate si vedeam cum printre rufe se roteau o lingura de lemn, un biberon si o suzeta. Intr-o alta zi, masina de spalat terminase programul de spalat iar eu, lenesa ca de obicei, am amanat sa pun rufele la uscat. Matei al meu a rupt iar siguranta de la dulapul renumit, a varsat scortisoara si a scos si cateva rufe din masina. Cred ca s-a gandit sa le dea o mireasma mai placuta.
Alte activitati destul de des repetate: insiratul lenjeriei noastre intime prin casa, spartul de oua (de fiecare data cand ne vede ca deschidem frigiderul apare si el in mare viteza si daca nu esti pe faza imediat apuca un ou de pe usa frigiderului si il arunca in mijlocul holului, pe gresie).
Voi reveni cu nazdravanii proaspete in curand......

La multi ani, iubitel!

Azi s-au facut 3 ani de la nunta. Nunta a fost una dintre cele mai frumoase zile din viata mea. Nu o sa uit niciodata prin ce emotii am trecut atunci. Chiar daca sotul meu considera ca 17 iunie nu a fost o zi aleasa de noi, ci de catre cei de la restaurant, pentru mine ramane o zi speciala.
Iubitel, vroiam sa-ti spun ca te iubesc enorm si ca toi acesti ani petrecuti impreuna reprezinta cea mai frumoasa si cea mai adevarata parte din viata mea.

Bucurii, tristete, bucurii

Simt nevoia sa scriu, dar nu am ceva clar in cap. Tot felul de ganduri, de stari. Azi ma simt fericita. M-am trezit in zambete de baietel drag si scump, am primit un telefon prin care am fost anuntata ca prietena mea Andreea naste. Mi-au dat lacrimile de emotii si bucurie pentru ea. Inainte nu eram asa emotiva, dar stiu ce sentimente te incearca in ziua nasterii, ce fericita si speriata te simti. Incepand de azi viata ei se va schimba total. Mi-am adus aminte de ziua nasterii lui Matei. Nu o sa uit niciodata ce am simtit cand l-am vazut prima data. Mi-a ramas impregnat in nari mirosul lui. Era un miros pe care nu-l poti descrie. Si acum ma duc cu gandul la un film vizionat cu vreo 2-3 luni in urma, ''Parfum'', un film ciudat, interesant, care mi-a ramas cumva undeva in subconstient. Personajul principal incerca sa creeze un parfum unic. Sunt convinsa ca nimeni nu ar putea crea un parfum care sa redea mirosul unui proaspat nou-nascut.
Aseara m-am simtit fericita. Nu s-a intamplat nimic special, a fost o seara obisnuita alaturi de cele doua fiinte pe care le iubesc cel mai mult pe lumea asta. In ultimele zile mi-am facut ceva procese de constiinta. M-am analizat profund si mi-am dat seama ca am multe de schimbat la mine. Sunt destul de egoista si am hotarat sa nimicesc cumva aceste defect. Nu stiu sa ofer la fel de mult cat primesc. Ma refer la sentimente, gesturi, fapte. Mi-am facut o promisiune solemna ca ma voi schimba.
Ce altceva imi mai trece acum prin cap? Ma gandesc din ce in ce mai mult la ziua nasterii. Se apropie cu pasi rapizi si, in acelasi timp, creste si starea mea de teama.
Ma opresc aici ca altfel scriu un roman.

dictionar pentru pitici

m-am gandit sa pastrez aceste cuvinte pentru mai tarziu cand probabil nu voi mai tine minte cea mai mare parte dintre ele. iata, deci, un mic dictionar al baietelului meu de 1 an si jumatate:

abaii ~ baie, cada, chiuveta
aca ~ usa, curea
adi ~ adidasi
api ~ ciorapii
baba ~ balonul, mingea
bibi ~ biscuiti
bobo ~ bomboane
cai ~ cartofi
cau ~ scaun, cal
Chiti ~ Cristi
cu ~ laptic, cuburi
cachi ~ ochelari
cucuii ~ cucurigu
dudu ~ televizor
ma ma ie ~ nu mai este
maie ~ mare
pei pei ~ pasare
poua ~ ploua

O zi mult mai buna.....

E clar ca starea mea de spirit e in deplina concordanta cu starea puiului meu. Azi vad lumea cu ochi mult mai buni, desi ma simt sfarsita de oboseala. Azi ne-am jucat, ne-am chitait, incepem sa ne revenim la normal.
Incep sa ma obisnuiesc cu ideea ca vreo 50 de ani (ce optimista sunt) de acum inainte voi trai prin intermediul puilor mei (voi fi fericita atunci cand sunt ei fericiti si linistiti si voi suferi din tot sufletul meu atunci cand vor avea ei probleme). Sa speram ca vor fi mai multe la numar zilele cu bucurii si vesti bune.

Ce poate fi mai trist pentru o mama?

Matei e bolnavior si azi, pentru prima oara de cand s-a nascut, l-am vazut zacand. Ma simteam neputincioasa, imi plangea sufletul ca nu sunt eu in locul lui. Nimic nu este mai trist pe lumea asta decat sa-ti vezi copilul suferind. Pot trece peste orice incercare in viata asta, mai putin peste suferintele (de orice fel) ale copilului meu. In acelasi timp ma gandesc la parintii ai caror copilasi sufera de boli grave, incurabile si care si-ar dori ca puii lor sa aiba o amarata de enterocolita ca Matei al meu.
De abia astept sa-l vad ca-si revine la normal, sa faca prostioarele alea multe cu care ne-a obisnuit. Il iubesc atat de mult.

de unde vine atata egoism?

Un coleg de serviciu se intreba deunazi, cu o unda de regret in voce: "oare cum ar fi fara copii?". Dupa ce mi-am revenit din starea de perplexitate (tipul despre care vorbesc are 2 copii) i-am raspuns: "groaznic! cum ar putea fi altfel?!"
M-am intrebat atunci daca este posibil sa existe oameni pentru care timpul petrecut in prezenta propriilor copii sa fie atat de neplacut incat sa tanjeasca dupa vremurile in care acestia erau doar proiecte indepartate!? Raspunsul este, din pacate, unul pozitiv. Am insa alta intrebare la care nu am gasit deocamdata un raspuns: de unde vine oare atata egoism?

Ganduri de mamica......

Sunt tare vorbareata de fel, dar cand vine vorba sa astern pe hartie ceea ce simt imi vine foarte greu. In ultimele zile m-am simtit incarcata de ganduri. Cele mai multe se invart in jurul puisorului meu drag, Matei. Il vad cum creste, cum devine pe zi ce trece mai independent si ma simt un pic geloasa. Vreau sa stea cat mai mult timp sub aripa mea, dar stiu ca la un moment dat isi va lua zborul. Simt ca timpul este cel mai mare dusman al meu pentru ca trece mult prea repede. Deja uit, uit multe momente superbe.
Ma gandesc si la printesa mea din burta. Astept cu nerabadare sa nasc si in acelasi timp mor de frica de ce va urma. Oare ma voi descurca? Oare Matei va suferi ca nu i se va mai acorda atentie 100%?
As vrea sa-mi eliberez putin capul de atatea ganduri dar nu stiu cum sa o fac.

mai vin si vesti bune...

...din cand in cand... Roxana a fost astazi la medic si a aflat ca sarcina merge bine in ciuda semnelor care ne dadeau de inteles altceva. La felul in care merg toate in zilele astea ajungi sa vezi un lucru bun in simplul fapt ca treburile nu stau rau. Sper sa duca sarcina asta la capat fara probleme. Nu ar mai fi chiar atat de mult dar acum e cel mai greu.

Matei a avut parte de prima tunsoare

Gata! Matei al meu a renuntat ieri la putinii carlionti pe care ii avea (ajutat de mine, bineinteles). Chiar daca nu a pierdut el prea mult par pentru ca nu avea de unde, acum are alt aer, nu stiu, parca de baietel, nu de bebelus. A fost asa de mirat cand si-a vazut parul pe jos langa scaun...

la multi ani, sufletelul meu!

Sufletelul meu implineste astazi 1 an si jumatate si pot spune ca e deja mare!
Ultimul an si jumatate a fost cea mai plina perioada din viata mea. Cu toate astea, parca nu realizez nici acum cand au trecut atatea zile! Creste vazand cu ochii si descopera lucruri noi aproape in fiecare secunda. Sunt fascinat de curiozitatea lui fara limite. Mi-e ciuda insa ca sunt atatea momente si intamplari cu sufletelul meu pe care incep sa le uit...

In curand o sa apara si surioara lui iar casa noastra va fi si mai plina de viata. Nu spun ca acum nu ar fi dar in doi o sa fie probabil o nebunie si mai mare.

La Multi Ani, puiule!
Mami si Tati sunt foarte mandri de tine...
Sa cresti curat si sa ne aduci numai bucurii!

de ce sa-ti faci un blog?

Unii spun ca pentru nevoia de comunicare, pentru satisfacerea dorintei de a-ti impartasi ideile, pentru nevoia de libera exprimare. Sunt suficiente aceste motive? Sau sunt singurele?
E musai' sa ai ceva de spus ca sa iti faci blog? Sau e de ajuns sa simti doar nevoia de a scrie ce-ti trece prin cap?
Ma uitam zilele trecute cu sotia mea pe niste fotografii cu Matei si ne-am dat seama ca am uitat multe dintre momentele parcurse de el pana acum. Ma refer la gesturi, obiceiuri, la felul in care se misca sau gesticuleaza, la cuvintele pe care le pronunta, la multe alte lucruri. Ce sa-i faci, memoria umana este selectiva, nu e ca hartia care pastreaza totul!
Cred ca asta a contat cel mai mult cand am hotarat sa fac acest blog. Nu este un fel de jurnal de familie, nici vorba! E doar ca un caiet in care sa pot nota ganduri despre baiatul meu. Sper sa fac acest lucru cat mai des, de cate ori am sa consider ca s-a intamplat un lucru care ar trebui sa fie notat. Sau chiar si in situatia in care nu s-au petrecut lucruri, sa le spun, "memorabile".
Am fost stimulat, deasemenea, de un coleg care tocmai isi facuse un blog pentru a posta fotografii din multele lui excursii.