In urma cu cinci zile si azi am avut parte de doua evenimente foarte importante in viata mea si a copiilor mei: Maria s-a ridicat pentru prima data in picioare (vezi in pozele de mai sus) iar Matei a facut primul pipi la olita. Pe Matei nu am putut sa-l imortalizez cu realizarea lui din olita pentru ca eram prea extaziata. Nu pot descrie in cuvinte ce simti cand vezi cum puii tai evolueaza zilnic si se indreapta rapid spre independenta.
Cred ca la faza cu olita nu eram eu pregatita inca. De dimineata m-am trezit cu mare ''elan muncitoresc'' si i-am spus flacaului ''merg sa arunc pampersii la gunoi si sa stii ca nu mai avem bani sa cumparam altii''. Ce o fi inteles saracutul copilas numai el stie. Ideea e ca i-am explicat cum sta treaba cu olita, i-am dat exemple toti copilasii din parc (recunosc ca, desi i-am enumerat pe toti, numai jumatate dintre ei fac la olita), nu mi-a stat gura deloc. L-am pus pe olita pentru ca de abia se trezise si am vazut ca nu prestase nimic in pampers. S-a zbatut copilul ce s-a zbatut si mi-a spus clar ''Matei nu poate fase pipi''. ''OK, am inteles, faci mai tarziu. M-am intors sa o iau pe Maria care pornise cu mare elan spre bucatarie si cand m-am intors, pe mocheta, in mijlocul sufrageriei trona un pipi de mai mare frumusetea. Si am luat-o de la capat cu explicatiile.
Am iesit in parc cu un pampers imprumutat de la Maria si cand am revenit i-am inapoiat pampersul Mariei si am pornit iar in aventura. De data aceasta feciorul meu frumos a inteles cum sta treaba si i-a facut mamei lui bucuria mult asteptata. Ce a urmat: tipete de bucurie, telefoane la toata familia, o cioco mica drept recompensa etc. Astept cu nerabdare sa se trezeasca si sa vedem ce ma asteapta.
Si acum sa ma laud si cu printesa mea frumoasa. De ceva vreme mandretea mea de fata tot incerca sa se catere de noi, de jucariile mai inalte, pana cand pe data de 22 aprilie a hotarat ca trebuie sa vada cum stam cu rezerva de hartie xerox si s-a ridicat pe biroul de la calculator pentru a cerceta problema in amanunt. Noroc ca eram langa ea si am evitat un accident care se putea solda cu un dintisor spart (ca doar avem experiente in acest sens cu fratele mai mare). Urmarea: tipete de fericire, chemat barbatul din dotare pentru a imortaliza momentul. Acum astept cu nerabdare sa repete aceasta actiune.
Tare mandra sunt de puii mei. Cred ca numai un parinte poate intelege ce simt eu in aceste momente.
