''Ubesc muut, mami meu daga''

Acestea sunt cuvintele pe care mi le adreseaza Matei in ultima vreme. Sau ''ubesc muut, adoi'' (adica va iubesc mult pe amandoi) in timp ce ne imbratiseaza puternic pe mine si pe Cristi. Este absolut minunat cand auzi astfel de cuvinte din gura copilului tau. Uiti de orice suparare.
Un alt moment care-mi face inima sa tresalte de bucurie este cand ii vad pe piticii mei cum se imbratiseaza, cum se pupa. De fel, Maria este cea care ia astfel de initiative. Ii place sa puna capul pe fratiorul ei si sa-l stranga in brate. Sunt minunati. Creste inima in mine ca mama si simt ca-mi explodeaza de fericire.
Intr-o zi Maria a reusit sa-mi verse in brate castronul cu piureul de fructe (din neatentia mea, bineinteles). In acel moment Matei i-a strigat foarte autoritar: ''Maiia, nu supaa mami meu daga''. Mi-a trecut orice fel de suparare.
Ma minunez pe zi ce trece de evolutia lor. Matei este din ce in ce mai intelept, Maria din ce in ce mai independenta. Cred ca Maria se apropie cu pasi rapizi de un eveniment foarte important in viata ei de pui mic: mersul. Deja merge cu mare rapiditate pe mobila, isi da drumul la maini si sta nesustinuta cateva secunde. O mare surpriza pentru mine a fost cand a inceput sa se urce singura in pat sau pe canapea (Matei a inceput sa se catere de abia dupa ce a mers singurel). Este foarte atenta la ce face Matei si il imita ca o maimutica dragalasa. Am cei mai scumpi pui din lumea asta.

E sezonul bicicletelor...

Asa cresc copiii mei...

Copilasii mei cresc vazand cu ochii. Deja au inceput sa se joace impreuna, sa se certe zilnic, sa se lupte pe jucarii. Maria este o mare, mare nazdravana. Ii plac toate jucariile cu care se joaca Matei. Jucariile de bebe nu o pasioneaza. Tot timpul este cu ochii pe fratiorul ei ca sa-i ia jucariile din maini. Cateodata mi-e tare greu sa gestionez certurile lor. Insa sunt tare scumpi cand se supara unul pe celalalt. Sincer, credeam ca ma voi intalni cu situatii de acest gen dupa ce va face Maria un an jumate, dar se pare ca m-am inselat. Zilele sunt din ce in ce mai obositoare pentru mine, dar extrem de frumoase.
Un alt eveniment important in viata mea s-a intamplat in urma cu vreo 2 saptamani cand Maria a inceput sa ma strige ''mama'', direct adresat, nu doar la nivel de sunete. De atunci aud zilnic de vreo suta de ori acest cuvant minunat. Maria este extrem de mamoasa. oricat de ocupata ar fi sau oricate persoane ar fi in jurul ei, nu suporta sa ies din raza ei vizuala. Si cand se joaca vine din cand in cand si mai pune mainile pe mine, se mai ridica pe picioarele mele. Noaptea doarme numai cu capul pe mine. Este foarte afectiva si total dependenta de mine. Matei la varsta ei nu avea nici un fel de problema in a sta si cu alte persoane. Pe zi ce trece vad cat sunt de diferiti.
Este minunat sa fii mamica de doi pui.

Atat de putin imi trebuie ca sa fiu fericita

In urma cu cinci zile si azi am avut parte de doua evenimente foarte importante in viata mea si a copiilor mei: Maria s-a ridicat pentru prima data in picioare (vezi in pozele de mai sus) iar Matei a facut primul pipi la olita. Pe Matei nu am putut sa-l imortalizez cu realizarea lui din olita pentru ca eram prea extaziata. Nu pot descrie in cuvinte ce simti cand vezi cum puii tai evolueaza zilnic si se indreapta rapid spre independenta.
Cred ca la faza cu olita nu eram eu pregatita inca. De dimineata m-am trezit cu mare ''elan muncitoresc'' si i-am spus flacaului ''merg sa arunc pampersii la gunoi si sa stii ca nu mai avem bani sa cumparam altii''. Ce o fi inteles saracutul copilas numai el stie. Ideea e ca i-am explicat cum sta treaba cu olita, i-am dat exemple toti copilasii din parc (recunosc ca, desi i-am enumerat pe toti, numai jumatate dintre ei fac la olita), nu mi-a stat gura deloc. L-am pus pe olita pentru ca de abia se trezise si am vazut ca nu prestase nimic in pampers. S-a zbatut copilul ce s-a zbatut si mi-a spus clar ''Matei nu poate fase pipi''. ''OK, am inteles, faci mai tarziu. M-am intors sa o iau pe Maria care pornise cu mare elan spre bucatarie si cand m-am intors, pe mocheta, in mijlocul sufrageriei trona un pipi de mai mare frumusetea. Si am luat-o de la capat cu explicatiile.
Am iesit in parc cu un pampers imprumutat de la Maria si cand am revenit i-am inapoiat pampersul Mariei si am pornit iar in aventura. De data aceasta feciorul meu frumos a inteles cum sta treaba si i-a facut mamei lui bucuria mult asteptata. Ce a urmat: tipete de bucurie, telefoane la toata familia, o cioco mica drept recompensa etc. Astept cu nerabdare sa se trezeasca si sa vedem ce ma asteapta.

Si acum sa ma laud si cu printesa mea frumoasa. De ceva vreme mandretea mea de fata tot incerca sa se catere de noi, de jucariile mai inalte, pana cand pe data de 22 aprilie a hotarat ca trebuie sa vada cum stam cu rezerva de hartie xerox si s-a ridicat pe biroul de la calculator pentru a cerceta problema in amanunt. Noroc ca eram langa ea si am evitat un accident care se putea solda cu un dintisor spart (ca doar avem experiente in acest sens cu fratele mai mare). Urmarea: tipete de fericire, chemat barbatul din dotare pentru a imortaliza momentul. Acum astept cu nerabdare sa repete aceasta actiune.
Tare mandra sunt de puii mei. Cred ca numai un parinte poate intelege ce simt eu in aceste momente.

La distractie fara copii

Trebuia sa o experimentez si pe asta. Cum a fost??? Nu stiu ce sa spun... Ciudat. Duminica pe la orele 15.00 am plecat catre Topoloveni la o nunta. Bunicii au venit sa stea cu piticii mei dragi. Am hotarat sa ne intoarcem in aceeasi noapte. Dupa ce am culcat copiii, lasat instructiuni precise la bunici (imi venea sa le scriu un adevarat roman) ne-am urcat in masina si am tulit-o. Prima jumatate e de ora mi se parea o liniste insuportabila in masina, nici nu stiam ce sa vorbesc cu Cristi. Noi suntem obisnuiti sa ne intelegem in gangureli de Maria, in vorbaraia neincetata a lui Matei. E clar ca nu mai stim sa comunicam cand e liniste in jur, mult prea liniste pentru urechile noastre. Imi venea sa sun acasa dar stiam ca piticii dorm. Ma gandeam: oare o sa planga Maria cand se va trezi? oare va gresi masurile de lapte maica-mea vitrega? vor avea rabdare sa alerge dupa Matei cu castronul de mancare? daca lasa vreun obiect mic pe covor si-l inghite Maria?
Numai asta imi trecea prin cap. O decizie inteleapta a fost sa punem muzica greceasca. In acel moment m-am binedispus si am hotarat sa ma relaxez. M-am simtit bine la nunta, chiar am si dansat. Insa telefonul a fost mereu lipit de mainile mele. Nu i-am sunat decat de vreo 4 ori. Totul era mai mult decat ok.
Mi-am dat seama ca eu nu pot sta fara copilasii mei mai mult de o zi si, in concluzie, voi face tot posibilul sa-i am langa mine mereu iar momentele acestea (gen nunta de la Topoloveni) sa fie cat se poate de rare.

De Paste...

A trecut si Pastele de anul acesta. Am petrecut cateva zile minunate la bunicii de la Calinesti. Matei a zburdat prin curte. S-a jucat cu puii, a admirat cocosii, gainile, cateii. S-a jucat si s-a certat cu verisorii lui. Maria a fost plina de verva. Atat de bucuroasa e cand sunt multi oameni in jurul ei incat uita si de somn. Rade la toata lumea si stie sa fie in centrul atentiei. Este cea mai mica dintre cei 7 nepotei ai bunicilor de la Calinesti si binenteles ca beneficiaza de atentia tuturor.
M-am simtit minunat zilele astea. M-am gandit mereu ce norocoasa sunt cu o asemenea familie.

Bucurii de copii

In sfarsit a venit vremea frumoasa, soarele, primavara in adevaratul sens al cuvantului. Deja timpul zboara cu o rapiditate iesita din comun. As vrea ca ziua sa aiba 48 de ore si poate atunci as putea sa rezolv tot ce imi propun. Zilnic iesim in parc la joaca. E minunat ca nu mai trebuie sa ne imbracam gros. Matei isi petrece timpul la tobogan, la leagan si la nisip. Se aud numai rasete de copii, parinti care ii tot cearta sau ii alinta, zgomote de galetuse, de lopetele. Cand iesim afara Maria doarme in marea majoritate a timpului, dar atunci cand este treaza rade la toata lumea si se agita de zor ca sa fie luata in brate. Si-a descoperit si ea o noua pasiune, si anume leaganul. Se bucura nespus cand o dau in leagan, toata lumea e a ei.
Ma gandesc cu groaza ca la un moment dat va trebui sa revin la munca. Eu ador momentele astea, mie imi place la nebunie sa stau 100 la suta din timp cu piticii mei. Vorbesc cu alte mamici prin parc si ele imi tot spun ca asteapta cu nerabdare sa revina la munca, le e dor sa socializeze etc. Eu nu-mi doresc acest lucru. Eu vreau sa stau acasa cu puii mei scumpi, sa fiu in permanenta langa ei si sa-i protejez. Cine stie, poate voi primi vreo avere de la ''matusa Tamara'' sau voi castiga la 6 din 49 si atunci nu va mai fi nevoie sa revin la munca. Visez frumos, nu-i asa? :)

Matei se joaca

De cand a facut 2 anisori Matei a meu s-a schimbat foarte mult. Daca intre 1 an si 2 ani a reusit cu adevarat sa ne puna rabdarea la incercare, baietelul meu este acum de nerecunoscut: are o rabdare de fier pentru varsta lui, comunica din ce in ce mai bine cu noi, este mult mai ascultator. Recunosc ca inca nu am aflat ce inseamna crizele specifice care apar intre 2 si 3 ani (gen urlat, aruncat pe jos, tavalit) si sper sa nu aflu vreodata. Spre deosebire de alti baietei de varsta lui, Matei nu prea este atras de masinute, trenulete, motociclete. Am descoperit cu mandrie si mare surpiza ca lui ii plac jocurile de memorie, de asociere, de constructie, adica cam tot ce inseamna joc cu piese, cartonase etc. Are o rabdare de fier. Acum vreo 2 saptamani a petrecut mai mult de o ora cu un joc de memorie. Mi le cere zilnic, pe rand. Baietelul meu care pana acum vreo 2 luni nu avea rabdare sa stea mai mult de un minut intr-un loc, acum sta si se joaca cu atentie si pricepere. Ma minunez zilnic de evolutia lui. Sunt mandra cand il vad ca vorbeste din ce in ce mai bine, cand il aud numarand pana la 10, cand il vad ca stie toate culorile, toate formele geometrice principale etc.

Primavara in parc

Azi am iesit cu piticii in parc. Nu mai vazusem parculetul nostru drag de mai bine de 2 luni. Imi lipseau mult aceste iesiri. Am petrecut 2 ore tare frumoase sub razele soarelui si in rasete de copilasi. Matei a fost intr-o forma maxima. Prima oara am vizitat spatiul de joaca. Piticul meu a redescoperit toboganul cu chiote de bucurie. Ma striga sa-mi arate fiecare miscare pe care o facea. Era tare entuziasmat. Ma gandeam ce frumos e sa fii copil, cat de putin iti trebuie ca sa fii fericit la maxim. Si eu am fost de o veselie iesita din comun vazandu-l pe el cum rade. M-am bucurat ca pitica mea a respirat aer curat si mi-a parut rau ca am uitat sa-l rog pe tati sa ne monteze carutul sport. De maine va vedea si ea tot ce o inconjoara (sper sa nu se schimbe vremea). Presimt ca ne asteapta o primavara frumoasa cu jocuri multe in parc.

Vine primavara!!!

Am simtit ca vine primavara in urma cu cateva zile. Am trecut pe langa o florarie (mai bine spus pe langa niste galeti cu flori puse in drum) si am vazut ca au aparut florile mele preferate, adica zambilele si freziile. M-am aplecat si le-am mirosit si am simtit ca ma ''umplu'' de primavara. Ce sentiment frumos... Eu ador iarna, insa de data asta simt ca mi-a ajuns. M-am saturat sa stau inchisa in casa, simt deja ca ma sufoc. Vreau sa ies in parc, sa vad copacii infloriti si sa simt mirosul ala de proaspat. Vreau sa-l vad pe Matei alergand si pe Maria uitandu-se curioasa la copilasi si la tot ce e in parc. Intr-o luna-doua va sta bine in fundulet deci va putea sa priveasca din carucior la tot ce o inconjoara. In plus voi putea sa o imbrac cu rochitele ei frumoase care o asteapta in sifonier de ceva vreme.
Mi-am propus sa tin si o cura de slabire ca sa ma gaseasca vremea frumoasa mai aratoasa. E a treia oara cand imi propun si sper sa si reusesc de data asta.
Ma simt mai optimista zilele astea, mai vesela, mai plina de iubire. Primavara e ''de vina''.

Ma laud si eu.....

Ma gandesc cu tristete cateodata ca trec atat de rapid zilele acestea petrecute in intregime cu puii mei. La un moment dat va trebui sa revin la serviciu iar orele pe care le voi petrece cu piticii mei se vor limita la maxim. Desi am momente cand ma simt obosita, cand mi-as dori sa pot iesi la un suc cu o prietena sau la o plimbare lunga prin magazine, activitati pe care nu le mai cunosc de mai mult de 2 ani, imi revin rapid la realitate si imi spun ca astea sunt cele mai frumoase momente din viata mea: alaturi de copilasi, bucurandu-ma de zambetele lor, de pupicii lor, de evolutia lor permanenta. Nu ma satur sa-i privesc. Azi am avut parte de multe, multe momente de tandrete din partea lui Matei. M-a pupat de m-a albit. Imi lua mainile si le strangea la pieptul lui, isi punea capul la mine in brate si astepta sa-l mangai si iar ma pupa.... Nu pot descrie ceea ce simti in asemenea momente. E ceva unic, e ceva ce numai o mama poate intelege. Un alt moment pe care il ador este cand se trezeste Maria din somn: ma cauta cu privirea si cand ma vede ii rade toata fata, ii rade tot sufletelul. Este atat de fericita sa ma revada. Azi am lipsit vreo 2 ore de acasa. Cand am revenit erau amandoi atat de fericiti. Ma simt asa de mandra ca sunt mamica.
Sunt mandra de evolutia lor. Matei vorbeste din ce in ce mai bine. Este un baietel cuminte, f inteligent. Ii place sa faca lego, ii plac cartile. Maria face tot felul de incercari pentru a porni de-a busilea. De cele mai multe ori aterizeaza in cap. E tare, tare scumpa. Deja se rostogoleste, si se roteste fara intrerupere. Ii plac jucariile cu lumini si muzica. De 2 zile am descoperit ca-i place si lego: sunt asa de bune de bagat in gurita si de ros. As fi in stare sa scriu un roman despre ei. Ma laud si eu cu puii mei perfecti.

Expresul Polar

Fata si trenul. Asa ii spune Matei filmului. Expresul Polar il fascineaza din decembrie incoace. Pot sa spun ca este peste "Clubul lui Mickey Mouse" si chiar peste "Alba ca Zapada". Ar sta nemiscat in fata televizorului ore in sir daca mami si tati l-ar lasa. Stie toate fazele pe de rost. Se alerteaza inainte ca renii sa blocheze calea ferata sau ca mecanicul sa inghita surubul. Se bucura de fiecare data cand apar fie chelnerii cu ciocolata fierbinte, fie "Mosul" sau ingerul care calatoreste pe acoperisul trenului.
Expresul Polar mai este si instrumentul de santaj al mamei cand Matei nu vrea sa manance sau sa faca nani.
Este povestea unui baietel care, nemaifiind foarte convins de existenta lui Mos Craciun, este antrenat intr-o calatorie magica chiar in noaptea de ajun. Trenul in care se urca il duce la polul nord, acasa la Mos Craciun, intr-o calatorie plina de peripetii si aventuri.
Uneori, cand ma uit cu Matei la film, ma intreb: daca ar exista acest tren, care ar fi locul magic in care as vrea sa ma duca?