Sufletelul meu implineste astazi 1 an si jumatate si pot spune ca e deja mare!
Ultimul an si jumatate a fost cea mai plina perioada din viata mea. Cu toate astea, parca nu realizez nici acum cand au trecut atatea zile! Creste vazand cu ochii si descopera lucruri noi aproape in fiecare secunda. Sunt fascinat de curiozitatea lui fara limite. Mi-e ciuda insa ca sunt atatea momente si intamplari cu sufletelul meu pe care incep sa le uit...In curand o sa apara si surioara lui iar casa noastra va fi si mai plina de viata. Nu spun ca acum nu ar fi dar in doi o sa fie probabil o nebunie si mai mare.
La Multi Ani, puiule!
Mami si Tati sunt foarte mandri de tine...
Sa cresti curat si sa ne aduci numai bucurii!
vineri, 29 mai 2009
luni, 25 mai 2009
de ce sa-ti faci un blog?
Unii spun ca pentru nevoia de comunicare, pentru satisfacerea dorintei de a-ti impartasi ideile, pentru nevoia de libera exprimare. Sunt suficiente aceste motive? Sau sunt singurele?
E musai' sa ai ceva de spus ca sa iti faci blog? Sau e de ajuns sa simti doar nevoia de a scrie ce-ti trece prin cap?
Ma uitam zilele trecute cu sotia mea pe niste fotografii cu Matei si ne-am dat seama ca am uitat multe dintre momentele parcurse de el pana acum. Ma refer la gesturi, obiceiuri, la felul in care se misca sau gesticuleaza, la cuvintele pe care le pronunta, la multe alte lucruri. Ce sa-i faci, memoria umana este selectiva, nu e ca hartia care pastreaza totul!
Cred ca asta a contat cel mai mult cand am hotarat sa fac acest blog. Nu este un fel de jurnal de familie, nici vorba! E doar ca un caiet in care sa pot nota ganduri despre baiatul meu. Sper sa fac acest lucru cat mai des, de cate ori am sa consider ca s-a intamplat un lucru care ar trebui sa fie notat. Sau chiar si in situatia in care nu s-au petrecut lucruri, sa le spun, "memorabile".
Am fost stimulat, deasemenea, de un coleg care tocmai isi facuse un blog pentru a posta fotografii din multele lui excursii.
E musai' sa ai ceva de spus ca sa iti faci blog? Sau e de ajuns sa simti doar nevoia de a scrie ce-ti trece prin cap?
Ma uitam zilele trecute cu sotia mea pe niste fotografii cu Matei si ne-am dat seama ca am uitat multe dintre momentele parcurse de el pana acum. Ma refer la gesturi, obiceiuri, la felul in care se misca sau gesticuleaza, la cuvintele pe care le pronunta, la multe alte lucruri. Ce sa-i faci, memoria umana este selectiva, nu e ca hartia care pastreaza totul!
Cred ca asta a contat cel mai mult cand am hotarat sa fac acest blog. Nu este un fel de jurnal de familie, nici vorba! E doar ca un caiet in care sa pot nota ganduri despre baiatul meu. Sper sa fac acest lucru cat mai des, de cate ori am sa consider ca s-a intamplat un lucru care ar trebui sa fie notat. Sau chiar si in situatia in care nu s-au petrecut lucruri, sa le spun, "memorabile".
Am fost stimulat, deasemenea, de un coleg care tocmai isi facuse un blog pentru a posta fotografii din multele lui excursii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)