Un coleg de serviciu se intreba deunazi, cu o unda de regret in voce: "oare cum ar fi fara copii?". Dupa ce mi-am revenit din starea de perplexitate (tipul despre care vorbesc are 2 copii) i-am raspuns: "groaznic! cum ar putea fi altfel?!"
M-am intrebat atunci daca este posibil sa existe oameni pentru care timpul petrecut in prezenta propriilor copii sa fie atat de neplacut incat sa tanjeasca dupa vremurile in care acestia erau doar proiecte indepartate!? Raspunsul este, din pacate, unul pozitiv. Am insa alta intrebare la care nu am gasit deocamdata un raspuns: de unde vine oare atata egoism?
Se afișează postările cu eticheta cu gandurile mele.... Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cu gandurile mele.... Afișați toate postările
joi, 11 iunie 2009
miercuri, 3 iunie 2009
mai vin si vesti bune...
...din cand in cand... Roxana a fost astazi la medic si a aflat ca sarcina merge bine in ciuda semnelor care ne dadeau de inteles altceva. La felul in care merg toate in zilele astea ajungi sa vezi un lucru bun in simplul fapt ca treburile nu stau rau. Sper sa duca sarcina asta la capat fara probleme. Nu ar mai fi chiar atat de mult dar acum e cel mai greu.
luni, 25 mai 2009
de ce sa-ti faci un blog?
Unii spun ca pentru nevoia de comunicare, pentru satisfacerea dorintei de a-ti impartasi ideile, pentru nevoia de libera exprimare. Sunt suficiente aceste motive? Sau sunt singurele?
E musai' sa ai ceva de spus ca sa iti faci blog? Sau e de ajuns sa simti doar nevoia de a scrie ce-ti trece prin cap?
Ma uitam zilele trecute cu sotia mea pe niste fotografii cu Matei si ne-am dat seama ca am uitat multe dintre momentele parcurse de el pana acum. Ma refer la gesturi, obiceiuri, la felul in care se misca sau gesticuleaza, la cuvintele pe care le pronunta, la multe alte lucruri. Ce sa-i faci, memoria umana este selectiva, nu e ca hartia care pastreaza totul!
Cred ca asta a contat cel mai mult cand am hotarat sa fac acest blog. Nu este un fel de jurnal de familie, nici vorba! E doar ca un caiet in care sa pot nota ganduri despre baiatul meu. Sper sa fac acest lucru cat mai des, de cate ori am sa consider ca s-a intamplat un lucru care ar trebui sa fie notat. Sau chiar si in situatia in care nu s-au petrecut lucruri, sa le spun, "memorabile".
Am fost stimulat, deasemenea, de un coleg care tocmai isi facuse un blog pentru a posta fotografii din multele lui excursii.
E musai' sa ai ceva de spus ca sa iti faci blog? Sau e de ajuns sa simti doar nevoia de a scrie ce-ti trece prin cap?
Ma uitam zilele trecute cu sotia mea pe niste fotografii cu Matei si ne-am dat seama ca am uitat multe dintre momentele parcurse de el pana acum. Ma refer la gesturi, obiceiuri, la felul in care se misca sau gesticuleaza, la cuvintele pe care le pronunta, la multe alte lucruri. Ce sa-i faci, memoria umana este selectiva, nu e ca hartia care pastreaza totul!
Cred ca asta a contat cel mai mult cand am hotarat sa fac acest blog. Nu este un fel de jurnal de familie, nici vorba! E doar ca un caiet in care sa pot nota ganduri despre baiatul meu. Sper sa fac acest lucru cat mai des, de cate ori am sa consider ca s-a intamplat un lucru care ar trebui sa fie notat. Sau chiar si in situatia in care nu s-au petrecut lucruri, sa le spun, "memorabile".
Am fost stimulat, deasemenea, de un coleg care tocmai isi facuse un blog pentru a posta fotografii din multele lui excursii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)