Unii spun ca pentru nevoia de comunicare, pentru satisfacerea dorintei de a-ti impartasi ideile, pentru nevoia de libera exprimare. Sunt suficiente aceste motive? Sau sunt singurele?
E musai' sa ai ceva de spus ca sa iti faci blog? Sau e de ajuns sa simti doar nevoia de a scrie ce-ti trece prin cap?
Ma uitam zilele trecute cu sotia mea pe niste fotografii cu Matei si ne-am dat seama ca am uitat multe dintre momentele parcurse de el pana acum. Ma refer la gesturi, obiceiuri, la felul in care se misca sau gesticuleaza, la cuvintele pe care le pronunta, la multe alte lucruri. Ce sa-i faci, memoria umana este selectiva, nu e ca hartia care pastreaza totul!
Cred ca asta a contat cel mai mult cand am hotarat sa fac acest blog. Nu este un fel de jurnal de familie, nici vorba! E doar ca un caiet in care sa pot nota ganduri despre baiatul meu. Sper sa fac acest lucru cat mai des, de cate ori am sa consider ca s-a intamplat un lucru care ar trebui sa fie notat. Sau chiar si in situatia in care nu s-au petrecut lucruri, sa le spun, "memorabile".
Am fost stimulat, deasemenea, de un coleg care tocmai isi facuse un blog pentru a posta fotografii din multele lui excursii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu