''Ubesc muut, mami meu daga''

Acestea sunt cuvintele pe care mi le adreseaza Matei in ultima vreme. Sau ''ubesc muut, adoi'' (adica va iubesc mult pe amandoi) in timp ce ne imbratiseaza puternic pe mine si pe Cristi. Este absolut minunat cand auzi astfel de cuvinte din gura copilului tau. Uiti de orice suparare.
Un alt moment care-mi face inima sa tresalte de bucurie este cand ii vad pe piticii mei cum se imbratiseaza, cum se pupa. De fel, Maria este cea care ia astfel de initiative. Ii place sa puna capul pe fratiorul ei si sa-l stranga in brate. Sunt minunati. Creste inima in mine ca mama si simt ca-mi explodeaza de fericire.
Intr-o zi Maria a reusit sa-mi verse in brate castronul cu piureul de fructe (din neatentia mea, bineinteles). In acel moment Matei i-a strigat foarte autoritar: ''Maiia, nu supaa mami meu daga''. Mi-a trecut orice fel de suparare.
Ma minunez pe zi ce trece de evolutia lor. Matei este din ce in ce mai intelept, Maria din ce in ce mai independenta. Cred ca Maria se apropie cu pasi rapizi de un eveniment foarte important in viata ei de pui mic: mersul. Deja merge cu mare rapiditate pe mobila, isi da drumul la maini si sta nesustinuta cateva secunde. O mare surpriza pentru mine a fost cand a inceput sa se urce singura in pat sau pe canapea (Matei a inceput sa se catere de abia dupa ce a mers singurel). Este foarte atenta la ce face Matei si il imita ca o maimutica dragalasa. Am cei mai scumpi pui din lumea asta.

E sezonul bicicletelor...

Asa cresc copiii mei...

Copilasii mei cresc vazand cu ochii. Deja au inceput sa se joace impreuna, sa se certe zilnic, sa se lupte pe jucarii. Maria este o mare, mare nazdravana. Ii plac toate jucariile cu care se joaca Matei. Jucariile de bebe nu o pasioneaza. Tot timpul este cu ochii pe fratiorul ei ca sa-i ia jucariile din maini. Cateodata mi-e tare greu sa gestionez certurile lor. Insa sunt tare scumpi cand se supara unul pe celalalt. Sincer, credeam ca ma voi intalni cu situatii de acest gen dupa ce va face Maria un an jumate, dar se pare ca m-am inselat. Zilele sunt din ce in ce mai obositoare pentru mine, dar extrem de frumoase.
Un alt eveniment important in viata mea s-a intamplat in urma cu vreo 2 saptamani cand Maria a inceput sa ma strige ''mama'', direct adresat, nu doar la nivel de sunete. De atunci aud zilnic de vreo suta de ori acest cuvant minunat. Maria este extrem de mamoasa. oricat de ocupata ar fi sau oricate persoane ar fi in jurul ei, nu suporta sa ies din raza ei vizuala. Si cand se joaca vine din cand in cand si mai pune mainile pe mine, se mai ridica pe picioarele mele. Noaptea doarme numai cu capul pe mine. Este foarte afectiva si total dependenta de mine. Matei la varsta ei nu avea nici un fel de problema in a sta si cu alte persoane. Pe zi ce trece vad cat sunt de diferiti.
Este minunat sa fii mamica de doi pui.

Atat de putin imi trebuie ca sa fiu fericita

In urma cu cinci zile si azi am avut parte de doua evenimente foarte importante in viata mea si a copiilor mei: Maria s-a ridicat pentru prima data in picioare (vezi in pozele de mai sus) iar Matei a facut primul pipi la olita. Pe Matei nu am putut sa-l imortalizez cu realizarea lui din olita pentru ca eram prea extaziata. Nu pot descrie in cuvinte ce simti cand vezi cum puii tai evolueaza zilnic si se indreapta rapid spre independenta.
Cred ca la faza cu olita nu eram eu pregatita inca. De dimineata m-am trezit cu mare ''elan muncitoresc'' si i-am spus flacaului ''merg sa arunc pampersii la gunoi si sa stii ca nu mai avem bani sa cumparam altii''. Ce o fi inteles saracutul copilas numai el stie. Ideea e ca i-am explicat cum sta treaba cu olita, i-am dat exemple toti copilasii din parc (recunosc ca, desi i-am enumerat pe toti, numai jumatate dintre ei fac la olita), nu mi-a stat gura deloc. L-am pus pe olita pentru ca de abia se trezise si am vazut ca nu prestase nimic in pampers. S-a zbatut copilul ce s-a zbatut si mi-a spus clar ''Matei nu poate fase pipi''. ''OK, am inteles, faci mai tarziu. M-am intors sa o iau pe Maria care pornise cu mare elan spre bucatarie si cand m-am intors, pe mocheta, in mijlocul sufrageriei trona un pipi de mai mare frumusetea. Si am luat-o de la capat cu explicatiile.
Am iesit in parc cu un pampers imprumutat de la Maria si cand am revenit i-am inapoiat pampersul Mariei si am pornit iar in aventura. De data aceasta feciorul meu frumos a inteles cum sta treaba si i-a facut mamei lui bucuria mult asteptata. Ce a urmat: tipete de bucurie, telefoane la toata familia, o cioco mica drept recompensa etc. Astept cu nerabdare sa se trezeasca si sa vedem ce ma asteapta.

Si acum sa ma laud si cu printesa mea frumoasa. De ceva vreme mandretea mea de fata tot incerca sa se catere de noi, de jucariile mai inalte, pana cand pe data de 22 aprilie a hotarat ca trebuie sa vada cum stam cu rezerva de hartie xerox si s-a ridicat pe biroul de la calculator pentru a cerceta problema in amanunt. Noroc ca eram langa ea si am evitat un accident care se putea solda cu un dintisor spart (ca doar avem experiente in acest sens cu fratele mai mare). Urmarea: tipete de fericire, chemat barbatul din dotare pentru a imortaliza momentul. Acum astept cu nerabdare sa repete aceasta actiune.
Tare mandra sunt de puii mei. Cred ca numai un parinte poate intelege ce simt eu in aceste momente.

La distractie fara copii

Trebuia sa o experimentez si pe asta. Cum a fost??? Nu stiu ce sa spun... Ciudat. Duminica pe la orele 15.00 am plecat catre Topoloveni la o nunta. Bunicii au venit sa stea cu piticii mei dragi. Am hotarat sa ne intoarcem in aceeasi noapte. Dupa ce am culcat copiii, lasat instructiuni precise la bunici (imi venea sa le scriu un adevarat roman) ne-am urcat in masina si am tulit-o. Prima jumatate e de ora mi se parea o liniste insuportabila in masina, nici nu stiam ce sa vorbesc cu Cristi. Noi suntem obisnuiti sa ne intelegem in gangureli de Maria, in vorbaraia neincetata a lui Matei. E clar ca nu mai stim sa comunicam cand e liniste in jur, mult prea liniste pentru urechile noastre. Imi venea sa sun acasa dar stiam ca piticii dorm. Ma gandeam: oare o sa planga Maria cand se va trezi? oare va gresi masurile de lapte maica-mea vitrega? vor avea rabdare sa alerge dupa Matei cu castronul de mancare? daca lasa vreun obiect mic pe covor si-l inghite Maria?
Numai asta imi trecea prin cap. O decizie inteleapta a fost sa punem muzica greceasca. In acel moment m-am binedispus si am hotarat sa ma relaxez. M-am simtit bine la nunta, chiar am si dansat. Insa telefonul a fost mereu lipit de mainile mele. Nu i-am sunat decat de vreo 4 ori. Totul era mai mult decat ok.
Mi-am dat seama ca eu nu pot sta fara copilasii mei mai mult de o zi si, in concluzie, voi face tot posibilul sa-i am langa mine mereu iar momentele acestea (gen nunta de la Topoloveni) sa fie cat se poate de rare.