Bucurii de copii

In sfarsit a venit vremea frumoasa, soarele, primavara in adevaratul sens al cuvantului. Deja timpul zboara cu o rapiditate iesita din comun. As vrea ca ziua sa aiba 48 de ore si poate atunci as putea sa rezolv tot ce imi propun. Zilnic iesim in parc la joaca. E minunat ca nu mai trebuie sa ne imbracam gros. Matei isi petrece timpul la tobogan, la leagan si la nisip. Se aud numai rasete de copii, parinti care ii tot cearta sau ii alinta, zgomote de galetuse, de lopetele. Cand iesim afara Maria doarme in marea majoritate a timpului, dar atunci cand este treaza rade la toata lumea si se agita de zor ca sa fie luata in brate. Si-a descoperit si ea o noua pasiune, si anume leaganul. Se bucura nespus cand o dau in leagan, toata lumea e a ei.
Ma gandesc cu groaza ca la un moment dat va trebui sa revin la munca. Eu ador momentele astea, mie imi place la nebunie sa stau 100 la suta din timp cu piticii mei. Vorbesc cu alte mamici prin parc si ele imi tot spun ca asteapta cu nerabdare sa revina la munca, le e dor sa socializeze etc. Eu nu-mi doresc acest lucru. Eu vreau sa stau acasa cu puii mei scumpi, sa fiu in permanenta langa ei si sa-i protejez. Cine stie, poate voi primi vreo avere de la ''matusa Tamara'' sau voi castiga la 6 din 49 si atunci nu va mai fi nevoie sa revin la munca. Visez frumos, nu-i asa? :)