Matei e bolnavior si azi, pentru prima oara de cand s-a nascut, l-am vazut zacand. Ma simteam neputincioasa, imi plangea sufletul ca nu sunt eu in locul lui. Nimic nu este mai trist pe lumea asta decat sa-ti vezi copilul suferind. Pot trece peste orice incercare in viata asta, mai putin peste suferintele (de orice fel) ale copilului meu. In acelasi timp ma gandesc la parintii ai caror copilasi sufera de boli grave, incurabile si care si-ar dori ca puii lor sa aiba o amarata de enterocolita ca Matei al meu.
De abia astept sa-l vad ca-si revine la normal, sa faca prostioarele alea multe cu care ne-a obisnuit. Il iubesc atat de mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu